O prietenă şi-a deschis un mic blog prin intermediul căruia vinde haine. Nu mă pricep deloc la moda pentru femei, nu mă întrebaţi mai multe, dar cică sunt faine şi ieftine. Aşa că poftiţi în vizită la Universul Hăinuţelor !
Să zicem că în planurile tale de muritor de rând pe termen lung intră şi dorinţa măreaţă de a deveni… sfânt după moarte. Ce trebuie să faci? Nu e chiar atât de greu pe cât pare: îţi laşi pletele să îţi fluture în vânt, îţi creşti o mustăcioară de mai-mare dragul, după care dai iama în femei. Ba chiar te încurci cu una gata măritată, care îşi va bate joc de propriul soţ de dragul mustăcioarei tale- că deh, nu-i poţi comanda inimii! Nu uita ca de-a lungul anilor să fii un bun prieten cu alcoolul şi – aici urmează partea ceva mai grea – să scrii poezii. De preferat multe şi bune. Foarte bune. Dacă te descurci şi la ultima parte, poţi trăi liniştit. Peste o sută şi ceva de ani de la moartea ta se va găsi cu siguranţă o gaşcă de rătăciţi-prin-viaţă care te va propune spre canonizare Bisericii. Spre norocul nostru, Biserica Ortodoxă are nişte condiţii ceva mai greu de îndeplinit pentru a putea fi numit “sfânt”. Deşi pardon – dacă mă gândesc la un ucigaş afemeiat care a primit deja titulatura asta, parcă nici nu e chiar atât de greu să te califici chiar şi după criteriile respective! Totul e să te gândeşti din timp şi să acţionezi în consecinţă. Multă baftă!
Intr-o scrisoare adresata, marti, Patriarhului Daniel, Liga Scriitorilor din Romania spune ca spera ca propunerea “va gasi ecoul cuvenit la Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, pentru a-l aseza pe Mihai Eminescu la locul cuvenit in calendarul Sfintilor Ortodocsi Romani”.
Potrivit reprezentantilor Ligii, Eminescu merita canonizat din mai multe motive, printre care se numara si faptul ca, din cele 46 de volume cu aproximativ 14.000 de file scrise de poet si aflate la Academia Romana, “razbate spiritul national-ortodox”. (ziare.com)
Scena de sex din filmul Avatar dintre Neytiri şi Jake Sully -tăiată la montajul final- a “scăpat” recent pe internet ! Iată mai jos cele 2 minute şi jumătate scoase din versiunea pentru cinematograf a filmului, în varianta 100% necenzurată ! Avatar sex scene – trimiteţi copiii la plimbare înainte de a apăsa butonul Play !
Your past life diagnosis: I don’t know how you feel about it, but you were male in your last earthly incarnation.You were born somewhere in the territory of modern Tibet around the year 1475. Your profession was that of a artist, magician or fortune teller. Your brief psychological profile in your past life:
Bohemian personality, mysterious, highly gifted, capable to understand ancient books. With a magician’s abilities, you could have been a servant of dark forces. The lesson that your last past life brought to your present incarnation:
The timid, lonely and self-confident people are everywhere, and your task is to overcome these tendencies in yourself and then to help other people.
Carevasăzică, tot artist, nene? Acum că m-am lămurit, m-am gândit că poate vrei să afli şi tu ce sau cine ai fost. Cu mult timp în urmă. Intri AICI , introduci data naşterii şi…voila !
De vreo două-trei zile citesc în ziare/văd la tv o ştire din showbizz genială: “Inna cucereşte topurile!” , “Inna mai tare decât Lady Gaga” “Inna pe locul 1 în Billboard!” -eee, până aici mi-am zis. Toate ca toate, or avea fata succesuri dar până la Billboard?
Mirat, dau repede fuga la nenea Billboard, să văd cum stau lucrurile. La întrebarea “nene Billboard, pe ce loc ai primit-o pe artista Inna?”, el mi-a răspuns aşa:
Cât de minunat poate fi! Cum aruncă unul o minciună sfruntată pe piaţă şi toţi “cunoscătorii” din presă se grăbesc să facă gogoaşa publică ! 
Anul 2009 a fost pentru mine, anul contrastelor. Cu părţi foarte bune, dar şi cu PREA multe părţi proaste. Fără să intru în detalii. 2010 nu se anunţă un an prea grozav, ba mai rău, zilnic la tv ne sperie bau-baul numit criză. Chiar şi aşa, mi-am mai păstrat, ca “rezervă”, o mică doză de optimism. N-o fi dracul chiar atât de negru! Îmi doresc ca în 2010 să îi am pe toţi cei dragi aproape, să fiu sănătos şi să fie un pic mai bine din toate punctele de vedere. La fel vă doresc şi vouă, ba chiar mai mult decât atât. An nou fericit!
În luna decembrie din acest an, am sărbătorit 20 de ani de la căderea -cel puţin teoretică- a comunismului în România. Cine şi-a mai adus aminte de evenimentele din ‘89, i-a comemorat pe cei care au murit atunci pentru o cauză ce astăzi pare naivă. Cei “20 de ani” din profeţia lui Brucan s-au scurs cumplit de repede şi s-au dovedit în primul rând… insuficienţi. Mai avem nevoie de încă vreo 200. Totuşi, 20 de ani înseamnă destul timp pentru ca peste amintirea evenimentelor de atunci să se aşeze un strat gros de praf: astăzi, cu o oarecare întârziere, am descoperit articolul intitulat “Am rămas singur!” al lui Ovidiu Scridon.
E trist când uită românii care au trăit la televizor revoluţia . E trist când tinerii născuţi după 89 nu se obosesc să răsfoiască măcar două-trei pagini pentru a afla ce s-a întâmplat atunci. E trist că după 20 de ani avem parte tot de comuniştii pe care speram să îi vedem înlăturaţi de la putere, nu doar rebotezaţi şi la fel de prezenţi în viaţa politică. Dar când până şi cei care au participat în mod direct nu mai dau doi bani pe comemorarea acelor zile cumplite, atunci chiar avem o problemă. Dacă ne încearcă o lehamite atunci când privim spre trecut, şansele ca viitorul să capete o culoare roz rămăn aproape nule.
Anul ăsta redu porţia de Hruşcă la capitolul “muzică de Crăciun” şi ascultă ceva mai “altfel”. S-ar putea să îţi placă!
Hit play and enjoy ! Sărbători fericite.
“Am depăşit, e adevărat, comunismul, şi mai avem puţin până la aniversarea Revoluţiei. Dar mă simt prost. Sunt îngrijorat şi sătul. Am aşa o senzaţie că trăim într-o ţară de stupizi, unde cele mai simple lucruri sunt de o sută de ori mai complicate decât oriunde altundeva în lume”
Cristian Mungiu, Academia Caţavencu 16 dec. 2009
Comentarii recente