Să tot fie vreo 4-5 ani de când am văzut cum stă treaba cu digitalul şi încă vreo 2 ani de când “dau cu DSLR-ul” în stânga şi în dreapta, în speranţa că într-o zi am să obţin imaginea aia pe care să o descarc din aparat şi să urlu “Este!” . Ziua aia a venit pe 17 iulie. Apusul era aproape, iar lumina care traversa dealurile era excepţională. Am oprit repede maşina, am scos aparatul pe care- din fericire- îl aveam cu mine la momentul respectiv şi… click-click-click. Rezultatul apare acum în…header. Nu o fi o mare grozăvie, nu o fi perfectă din punct de vedere tehnic, iar pentru alţii poate fi chiar o imagine cât se poate de urâtă. Dar e prima fotografie făcută, în toţi anii ăştia, care mi s-a “lipit” instantaneu de suflet. So here it is! Dacă îţi place şi ţie, am pregătit-o mai jos sub formă de wallpaper. Long live Canon !