Să zicem că în planurile tale de muritor de rând pe termen lung intră şi dorinţa măreaţă de a deveni… sfânt după moarte. Ce trebuie să faci? Nu e chiar atât de greu pe cât pare:  îţi laşi pletele să îţi fluture în vânt, îţi creşti o mustăcioară de mai-mare dragul, după care dai iama în femei. Ba chiar te încurci cu una gata măritată, care îşi va bate joc de propriul soţ de dragul mustăcioarei tale- că deh, nu-i poţi comanda inimii! Nu uita ca de-a lungul anilor să fii un bun prieten cu alcoolul şi – aici urmează partea ceva mai grea – să scrii poezii. De preferat multe şi bune. Foarte bune. Dacă te descurci şi la ultima parte, poţi trăi liniştit. Peste o sută şi ceva de ani de la moartea ta se va găsi cu siguranţă o gaşcă de rătăciţi-prin-viaţă care te va propune spre canonizare Bisericii. Spre norocul nostru, Biserica Ortodoxă are nişte condiţii ceva mai greu de îndeplinit pentru a putea fi numit “sfânt”.  Deşi pardon – dacă mă gândesc la un ucigaş afemeiat care a primit deja titulatura asta, parcă nici nu e chiar atât de greu să te califici chiar şi după criteriile respective! Totul e să te gândeşti din timp şi să acţionezi în consecinţă. Multă baftă!

Intr-o scrisoare adresata, marti, Patriarhului Daniel, Liga Scriitorilor din Romania spune ca spera ca propunerea “va gasi ecoul cuvenit la Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, pentru a-l aseza pe Mihai Eminescu la locul cuvenit in calendarul Sfintilor Ortodocsi Romani”.

Potrivit reprezentantilor Ligii, Eminescu merita canonizat din mai multe motive, printre care se numara si faptul ca, din cele 46 de volume cu aproximativ 14.000 de file scrise de poet si aflate la Academia Romana, “razbate spiritul national-ortodox”. (ziare.com)

update: pana la urma propunerea a fost respinsa.