Erupţia vulcanului din sudul Islandei n-a însemnat doar evacuarea a sute de localnici sau suspendarea multor zboruri în întreaga Europă. Probabil singurii oameni care s-au bucurat de o astfel de întâmplare au fost fotografii. Aceştia au avut posibilitatea de a realiza câteva imagini de excepţie cu ocazia erupţiei. Aruncaţi o privire pe fotografiile de mai jos: sunt extraordinare!

Continue Reading »

Nu, nu eu, desigur, ci o poză “creaţie proprie”   Fotografia mea, “Moment de iarnă“, realizată în cursul iernii trecute, a fost aleasă pentru coperta numărului din decembrie al revistei “Public Greenery” din Polonia.

Ştiu că lauda de sine nu miroase deloc a bine, nici mie nu îmi plac lăudăroşii, dar ăsta e unul dintre cele mai frumoase “cadouri” pe care le poate primi un fotograf amator, iar eu l-am primit chiar acum, în decembrie. E o bucurie pe care era imposibil să nu o menţionez şi pe blog – iar dacă aveţi drum prin Polonia, daţi o raită pe la chioşcuri – poate mai găsiţi un număr şi pentru mine!

Una dintre bucuriile unui fotograf, fie el amator sau profesionist, e să îşi vadă imaginile publicate sau prelucrate în diverse locuri şi moduri. Despre publicări, cu altă ocazie. Acum doar depre prelucrări. Am primit recent două picturi , având ca sursă de inspiraţie două poze de-ale mele. Continue Reading »

Fragmente de toamnă, 11 noiembrie 2009.

Un mesaj bine gândit îţi poate aduce succesul în activitatea pe care o întreprinzi, sau te poate scoate cu un pas în faţa concurenţei. Chiar şi atunci când activitatea despre care vorbim e… Continue Reading »

Când soarele se scufundă în mare, peisajul nu poate fi decât sublim.

Credeaţi că fiţele, maşinile de cocalari şi piţipoancele sunt “produse” ale “epocii Bamboo”  şi ale hi5-ului? Vă înşelaţi amarnic ! Fiţa la români (sau mai degrabă, în România) nu este deloc o noutate. Ea datează taman din 1974, cel puţin aşa arată fotografia-document de mai jos, publicată de Alex Gâlmeanu în Muzeul de Fotografie.  În imagine, maşinile “de fiţe” ale acelor vremuri atrag câteva piţipoance dornice, probabil ca şi acum, să cunoască un bărbat… cu suflet bun, pe care să îl iubească sincer, desigur. În contrast cu planul depărtat , unde se pot vedea rablele cu care amărăştenii de rând circulau prin capitală.

Mai multe detalii în acest link.

Să tot fie vreo 4-5 ani de când am văzut cum stă treaba cu digitalul şi încă vreo 2 ani de când “dau cu DSLR-ul” în stânga şi în dreapta, în speranţa că într-o zi am să obţin imaginea aia pe care să o descarc din aparat şi să urlu “Este!” . Ziua aia a venit pe 17 iulie. Apusul era aproape, iar lumina care traversa dealurile era excepţională. Am oprit repede maşina, am scos aparatul pe care- din fericire- îl aveam cu mine la momentul respectiv şi… click-click-click. Rezultatul apare acum în…header. Nu o fi o mare grozăvie, nu o fi perfectă din punct de vedere tehnic, iar pentru alţii poate fi chiar o imagine cât se poate de urâtă. Dar e prima fotografie făcută, în toţi anii ăştia, care mi s-a “lipit” instantaneu de suflet. So here it is! Dacă îţi place şi ţie, am pregătit-o mai jos sub formă de wallpaper. Long live Canon !