“Pe cine votaţi? – Nu ştim, încă nu ne-am decis! -Păi cum nu v-aţi decis? Cu Băsescu trebuie să votăm, desigur! – De ce Băsescu? -Pentru că ăsta a furat 5 ani de zile destul, nu îi mai trebuie să fure în următorii 5. Dacă vine Geoană, ăla n-a ajuns atât de sus şi, cu siguranţă, o să fure mai mult! Pe Băsescu să-l alegem, doamnelor, că face el ordine printre mafioţii din România! Să vezi cum o să-i bage la puşcărie pe toţi politicienii!”

“multumesc , exact asta gandesc si eu de aici din Praga, am votat sa am la ce ma intoarce si pt ca prietneii mei familia mea sa aiba ceea ce eu vad in jur aici : o viata mai buna, o tara reformata, legi clare , respect al autoritatilor fata de cetatean , politicieni profesionisti cu programe clare, mai putin stres , mai multa civilizatie , am votat nu numai pentru acesti 5 ani , am votat pt a impune un alt standard , mai mare asupra clasei politice. candidatii de peste 5 ani vor trebui sa se prezinte mult mai bine decat cei de anul asta si din asta numai noi avem de castigat.”

Primul fragment e o discuţie la care am asistat din întâmplare între un tip şi două doamne. Al doilea e un comentariu facut de o anume “Andra A.” pe un blog, mai precis la acest articol.

Wow! Oare cât de retardat(ă) poţi să fii încât să crezi că toate astea or să fie împlinite de unul ca… Băsescu? Cât, zău? Oare câţi alţi tâmpiţi ca ei mai sunt în ţară sau în afara graniţelor?.

Ok, nu mă înţelegeţi greşit-am zis-o şi mai jos- ştiu că Geoană e un prostănac şi că un partid ca PSD adăposteşte multe “creaturi”, una mai comunistă decât alta. Dar cum? Cum să fii atât de redus mental încât ASTA să îţi fie justificarea pentru votul pro-Băse?

Sper din tot sufletul că NU genul ăsta de oameni reprezintă majoritatea românilor (de aici sau de afară) şi că, indiferent de opţiunea politică (asta dacă aţi fost măcar la vot), NU v-aţi dus să puneţi ştampila pe vreunul dintre candidaţi din astfel de motive . Căci dacă sper degeaba, atunci… Dumnezeule mare!

Undeva, prin 1996, în preajma alegerilor prezidenţiale, vedeam la televizor o femeie care spunea, printre lacrimi “Votaţi ! Fiul meu a murit în 1989 pentru ca voi să puteţi merge acum la vot !”. Aveam doar 14 ani atunci, dar apariţia ei m-a impresionat şi mi-am zis în sinea mea că, din momentul în care voi împlini 18 ani, mă voi prezenta mereu la vot. Am făcut-o de atunci de fiecare dată, fie că a fost vorba de alegeri prezidenţiale, locale, ori un simplu referendum. Anii au trecut însă şi o dată cu ei, entuziasmul votantului tânăr. Crezul că printr-o simplă ştampilă pun umărul la bunăstarea ţării, că prin vot aleg să mă conducă cel (sau cei) care mă reprezintă şi alte rahaturi asemănătoare s-a şters cu totul, fiind înlocuit doar de scârbă, dispreţ şi o oarecare urmă de ură.

Am ajuns în anul de graţie 2009 să îmi fie silă de ei. De nesimţirea şi demagogiile lor. Nu mai dau doi bani pe importanţa mersului la vot şi pe îndemnurile ieftine pentru umplerea urnelor. Sunt un alegător scârbit. În 89 au murit oameni nevinovaţi pentru ca alţi ticăloşi – mulţi!-  să poată fura în 20 de ani cât alţii în 200. Am citit prea mult, am văzut şi am trăit prea multe până acum ca să mai pot fi impresionat de orice slogan sau apariţie electorală, indiferent de numele partidului aflat în cursa pentru putere.

Continue Reading »